Simt asta tot mai des, fără că să fiu capabil să ies din cercul vicios al amăgirilor de tot felul. Ca să ajungem la Galaţi am pornit în miez de noapte. Drumul a fost chinuitor pentru că somnul mi-a dat târcoale permanent.
Nu mai şofez cu plăcere şi aş fi bucuros dacă aş putea să renunţ complet la maşină, dar acest sacrificiu ar însemna să accept un soi de izolare pe care nu mi-l doresc.
Când a răsărit soarele, mare parte din drum era străbătut, iar eu m-am simţit eliberat, în parte. Abia atunci am tras pe dreapta şi am moţăit preţ de un sfert de ceas, iar călătorul m-a privit senin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu