vineri, martie 30

Omul de plastic cu cap de gumă din paharul Berzelius


Specia dominanta a planetei a trecut pragul de sapte miliarde de indivizi, iar progresia este in plina desfasurare. Hrana, din ce in ce mai insuficienta, se face din ce in ce mai putin pe cale naturala, tot mai multe alimente fiind simple produse de laborator.

Daca as putea macar sa privesc in urma, daca nu mi-ar fi teama mai ales de exacerbarea propriilor mele frustrari zilnice, as spune ca eu am avut sansa sa traiesc intr-o altfel de lume, asa, imperfecta cum era ea. De multe ori, daca le pun una langa cealalta, cea de atunci si cea de acum, cu fiecare zi care trece sunt tot mai convins ca cea de acum nu mai este decat un pahar Berzelius in care colcaie chimicalele.

In copilaria mea, pestele era "mancarea saracului". Stiu ca unii rad cand citesc asta, insa tara in care traiam atunci era o forta mondiala in privinta pescuitului oceanic. Tot atunci, laptele se vindea in sticle cu capac de staniol, fara sa fie pasteurizat, painea negra si cea integrala nu se facea folosind coloranti, carnurile si preparatele lor nu puteau sa stea in galantar cu saptamanile fara sa li se schimbe culoarea, fructele si legumele aveau gust, sucurile se acreau daca nu erau baute in acceasi zi in care erau puse in vanzare.

De multe ori ma gandesc cu mare ingrijorare atunci cand ii pun copilului mancarea in fata, iar aceasta preocupare incepe sa semene cu paranoia, alimentata din belsug si de marketingul mai agresiv si mai pervers. Si cum ar putea sa fie altfel in conditiile in care razboaiele comerciale au ajuns sa fie purtate folosind direct Organizatia Mondiala a Sanatatii impotriva diversilor competitori din piata productiei de alimente. Oare cum am reusit sa scapam cu viata dupa ce ne-au lovit pe rand "vaca nebuna", "gripa aviara" si alte nenorociri al caror singur remediu era precautia de a cumpara doar de la "baietii buni".

In aceste conditii, nu ma mai mira sa vad in jur tot mai multi oameni de plastic, cu cap de guma, captivi in tot mai numeroase si mai mici pahare berzelius, asteptand cu tot mai multa si mai inconstienta nerabdare sa ii elibereze un dezastru inevitabil.
.

Niciun comentariu:

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner